evacuare

evacuare
evacuare /evaku'are/ [dal lat. evacuare, der. di vacuus "vuoto"] (io evàcuo, ecc.).
■ v. tr.
1.
a. [lasciare velocemente un luogo, spec. per una situazione di emergenza: e. un palazzo ] ▶◀ abbandonare, andare via (da), andarsene (da), liberare, sfollare, sgomberare, svuotare, vuotare. ◀▶ affollare, gremire, occupare.
b. [mandare via le persone presenti in un luogo, per analoghi motivi: e. la folla ] ▶◀ sfollare, sgomberare, sgombrare. ◀▶ riempire. ↑ stipare.
2. (med.)
a. [rendere vuoto: e. l'intestino ] ▶◀ scaricare, svuotare.
b. [assol., espellere dall'organismo escrementi e scorie dannose] ▶◀ andare di (o del) corpo, Ⓖ (volg.) cacare, defecare, Ⓖ (fam.) fare la cacca (o la popò), scaricare, scaricarsi.
■ v. intr. (aus. avere ) [muoversi in massa da un luogo lasciandolo vuoto, generalm. per motivi di emergenza, con la prep da : e. dalla città in pericolo ] ▶◀ allontanarsi, andare via, andarsene, [con uso assol.] sfollare, [con uso assol.] sgombrare. ◀▶ affluire (a, in), arrivare (a, in), giungere (a, in).

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • evacuare — EVACUÁRE, evacuări, s.f. Acţiunea de a evacua şi rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din maşină după ce au efectuat lucrul mecanic. [pr.: cu a ] – v.… …   Dicționar Român

  • evacuare — e·va·cu·à·re v.tr. e intr. (io evàcuo) 1. v.tr. CO andare via da un luogo, sgomberare: gli abitanti hanno evacuato la zona terremotata, un edificio pericolante | far sgomberare, sfollare qcn.: le autorità hanno evacuato le popolazioni alluvionate …   Dizionario italiano

  • evacuare — {{hw}}{{evacuare}}{{/hw}}A v. tr.  (io evacuo ) 1 Abbandonare un luogo lasciandolo sgombro. 2 Espellere: evacuare le feci | (assol.) Andare di corpo. B v. intr.  ( aus. avere ) Andarsene da un luogo: evacuare da un paese …   Enciclopedia di italiano

  • evacuare — A v. tr. 1. vuotare, abbandonare, sgombrare, sfollare CONTR. riempire, colmare, occupare 2. espellere, scaricare, svuotare □ (assol.) andare di corpo, defecare, liberarsi, cacare (volg.) B v. intr. andarsene, andar via, sgombr …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • évacuer — [ evakɥe ] v. tr. <conjug. : 1> • XIIIe; lat. evacuare « vider » 1 ♦ Physiol. Rejeter, expulser de l organisme. ⇒ éliminer, excréter; cracher, déféquer, uriner, vomir. 2 ♦ Faire sortir (un liquide) d un lieu. Évacuer les eaux usées.… …   Encyclopédie Universelle

  • răsuflător — RĂSUFLĂTÓR, OÁRE, răsuflători, oare, adj., s.f., s.n. 1. adj. (Rar) Care înlesneşte respiraţia. 2. s.f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spaţiu închis comunică cu exteriorul. 3. s.f. Canal de evacuare a aerului şi a gazelor la turnarea… …   Dicționar Român

  • ЭВАКУИРОВАТЬ — лат. evacuare, от vacuus, пустой. Очищать, опорожнять; вывозить, выводить. Объяснение 25000 иностранных слов, вошедших в употребление в русский язык, с означением их корней. Михельсон А.Д., 1865. эвакуировать (лат. evacuare опоражнивать)… …   Словарь иностранных слов русского языка

  • evacua — EVACUÁ, evacuez, vb. I. tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate în chip organizat, dintr un loc şi a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A… …   Dicționar Român

  • necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… …   Dicționar Român

  • evacuar — (Del lat. evacuare.) ► verbo transitivo 1 Desocupar o desalojar un lugar: ■ el público ha evacuado la sala en orden. SE CONJUGA COMO actuar 2 FISIOLOGÍA Expulsar un ser vivo secreciones o excrementos. SINÓNIMO defecar 3 Abandonar un lugar sus… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”